nervos

Sistemul nervos periferic

Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care leagă sistemul nervos central de alte părți ale corpului, și ganglionii nervoși, grupe de celule nervoase situate în diverse puncte ale sistemului nervos.

Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre motorii și senzitive, împreună cu țesutul conjunctiv și vasele sanguine. Nervii principali, în număr de 43 de perechi, își au originea în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din porțiunea inferioară a creierului (nervii cranieni) și 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali).

Nervii cranieni inervează, în principal, organele de simț și mușchii capului, deși un nerv cranian foarte important, vagul, inervează organele digestive, inima și căile respiratorii din plămâni. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conțin doar fibre senzoriale.

Nervii spinali se desprind la intervale regulate din măduva spinării și conțin întotdeauna atât fibre motorii, cât și senzitive. Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv spinal este atașat de măduva spinării prin intermediul a două rădăcini, una alcătuită din fibre motorii și cealaltă din fibre senzitive. După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de fibre se alătură pentru a forma nervul, deși fiecare acționează independent de cealaltă, ca două fire ale unui cablu electric. (În timp ce la nervii cranieni, de asemenea atașați de regiunea inferioară a creierului prin rădăcini, fibrele senzitive și motorii formează, de regulă, nervi separați).

La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide în ramuri care, la rândul lor, se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o rețea care inervează tot corpul.

Atât fibrele senzitive, cât și cele motorii sunt doar parți ale neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele motorii și senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o fibră motorie a unui neuron din măduva spinării se poate intinde fără întrerupere până la un mușchi al piciorului.

Sistemul somatic, respectiv autonom

Sistemul nervos periferic are două mari componente: sistemul nervos somatic, care se gasește sub control conștient, și sistemul nervos autonom, care este sub control subconștient.

Sistemul nervos somatic are un rol dublu. În primul rând, colectează informații din mediul extern de la organele de simț, cum ar fi ochii, care conțin celule receptoare specializate. Semnalele de la acești receptori sunt transportate apoi către sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. În al doilea rând, transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la mușchii scheletici, inițiind astfel mișcarea.

Sistemul nervos autonom are, în principal, rolul de a menține funcțiile automate, fără un efort mental deliberat din partea noastră, ale unor organe cum ar fi inima, plămânii, stomacul, intestinul, vezica urinară, organele sexuale și vasele sanguine. El este alcătuit în intregime din nervi motori aranjați în releu pornind de la măduva spinării către diferiți mușchi.

Sistemul nervos autonom este compus din două parți, denumite simpatic și parasimpatic. Fiecare folosește un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoasă ajunge la organul țintă fiecare are o autonomie diferită și are efecte diferite asupra organelor pe care le deservește. De exemplu, nervul parasimpatic ce inervează căile aeriene, bronhiile pulmonare determină construcția acestora, micșorându-le calibrul. Nervii simpatici din aceeași zonă produc mărirea calibrului, adică dilată bronhia.

Întregul sistem autonom este controlat de o zonă din creier numită hipotalamus. Acesta primește informații despre orice variație în, de exemplu, componentele chimice ale corpului își ajustează sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Dacă, de exemplu, nivelul oxigenului scade în urma efortului, hipotalamusul comanda sistemului autonom creșterea frecvenței cardiace pentru a furniza mai mult sânge oxigenat.