Mușchii viscerali intră în structura miocardului, a pereților tubului digestiv, a vaselor sangvine, a căilor urinare și a uterului. Toți mușchii viscerali posedă automatism propriu, datorat unor formațiuni care se depolarizează spontan și generează unde lente de deoparizare, care determină contracții, independent de inervație.
Mușchii viscerali se comportă ca un sincițiu în care excitația se propagă în toată masa mușchiului. Inervația asigurată de sistemul nervos vegetativ are numai rolul de a diminua sau intensifica activitatea acestor mușchi. Mușchii viscerali sunt constituiți din două tipuri de țesut muscular: striat de tip cardiac, în miocard, și țesut muscular neted, în celelalte organe viscerale.
Pe lângă mușchii netezi viscerali, în organismul uman mai există și alți mușchi netezi: mușchii erectori ai firelor de păr, mușchii ciliari și mușchii netezi ai irisului, de tip multiunitar.
În mușchii netezi sau involuntari, fiecare fibră este o celulă alungită, fusiformă. Mușchii netezi nu sunt sub controlul conștient al creierului, ei produc contracția musculară necesară în procese cum ar fi digestia, determinând peristaltismul intestinal, ce asigură transportul hranei.