Tendoanele joacă un rol important într-o gamă variată de mișcări. În principiu, tendonul unește partea activă sau corpul mușchiului cu structura — un os — care va fi mobilizată. Forța de contracție a fibrelor musculare este concentrată și apoi transmisă prin tendon, realizând tracțiunea structurii interesate și realizând astfel mișcarea.
Tendoanele sunt extensii specializate ale mușchilor și sunt formate din țesut conjunctiv, care leagă fasciculele de fibre musculare și care se unesc și se extind în afara mușchiului sub forma unui cordon inextensibil. Ele au puține terminații nervoase, fiind, în principal, țesuturi inactive și cu o vascularizație săracă. La o extremitate, ele se formează din corpul mușchiului iar la cealaltă extremitate se fixează de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structura osoasă.
Există mai multe tendoane localizate aproape de suprafața corpului și care pot fi simple cu ușurință. De exemplu, ligamentele posterioare ale articulației genunchiului care controlează flexia genunchiului. Tendoanele sunt, de asemenea, întâlnite acolo unde există un mare număr de articulații care efectuează mișcări într-un spațiu relativ mic, deoarece ele ocupă mult mai puțin spațiu decât mușchii. Astfel, ambele fețe ale mâinilor și picioarelor conțin un întreg set de diferite tendoane. Mușchii ce acționează aceste tendoane sunt situați la distanță de nivelul brațelor și picioarelor.
Un tip particular de tendon se află în conexiune cu țesutul muscular care formează peretele inimii, favorizând acțiunea de pompă a acesteia. Aici, benzi dense de țesut fibros formează structuri solide în interiorul mușchiului cardiac, care îi conferă o structură mai fermă.
Teaca tendinoasă este un manșon cu perete dublu care izolează, protejează și lubrifiază tendonul, astfel încât posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redusă la minimum. Spațiul dintre cele două straturi ale tecii tendinoase conține lichid așa încât ele alunecă cu ușurință unul peste celălalt.
Organismul nu poate efectua mișcări repetate de același tip fără apariția unei leziuni sub formă de inflamație. Aceasta se întamplă deoarece perioadele de repaus sunt necesare pentru înlocuirea lichidului lubrifiant. Dacă acest lucru nu se întampla și sistemul funcționează fără o lubrifiere adecvată, cele două straturi ale tecii încep să se erodeze. Continuarea mișcării va produce durere și va determina un sunet numit crăcment. Acesta este mecanismul care stă la baza condiției denumite tenosinovită — inflamația tecii tendinoase. Utilizarea rapidă și neobișnuită a unui set particular de mușchi are o probabilitate mare de a duce la tenosinovită.