Oasele unei articulații sunt acționate de către mușchi. Aceștia se leagă de articulații prin tendoane lipsite de elasticitate. Ligamentele, care au o elasticitate redusă, conectează oasele articulare și le mențin poziția prin limitarea mișcărilor. Fără ligamente, oasele ar putea fi foarte usor dislocate.
Ligamentele se găsesc, de asemenea, la nivelul abdomenului, unde au rolul de a menține poziția unor organe cum ar fi ficatul sau uterul, în același timp permițând un grad de mobilitate necesar pentru modificările care apar în cursul alimentației, digestiei și sarcinii. Și la nivelul sânilor există ligamente constituite din fibre fine care susțin greutatea acestora. De obicei, devenim conștienți de existența unui ligament atunci când acesta este lezat. O luxație sau o entorsă de ligamente poate fi tot atât de dureroasă ca o fractura a osului.
Structura
Ligamentele sunt o formă de țesut conjunctiv. Țesutul cartilaginos al ligamentelor este format, în principal, din colagen și din elastină. În majontatea ligamentelor, acest țesut este așezat ordonat în fascicule fibroase. Aceste fascicule de fibre sunt dispuse în diverse direcții, în funcție de solicitările la care sunt supuse. În ligamentele cu o formă cilindrică, fibrele sunt dispuse longitudinal și rezistă la întindere. Alte ligamente, care au rolul de a preveni mișcarea laterală a articulațiilor, sunt dispuse sub forma unei rețele încrucișate de fibre.
Între fibre există celule specializate numite fibroblaști, care au funcție în sinteza fibrelor de colagen și înlocuirea celor distruse. Între fasciculele fibroase există un țesut interstițial cu vascularizație sanguina, limfatică și care oferă posibilitatea ca fibrele nervoase să treacă prin el.
Ligamentele se atașează de oase. Ele se unesc cu fibrele care penetrează învelișul extern al osului (periostul). Periostul are o vasculazație și o inervație care îi permit să hrănească osul, cât și să furnizeze suprafața de fixare pentru ligamente și mușchi. Ligamentele și periostul se află într-o interacțiune atât de perfectă încât periostul este frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului.
Există ligamente specializate pentru fiecare din variatele tipuri de articulații ale organismului. În articulațiile majore, ale genunchiului, șoldului, cotului și articulațiile intervertebrale, porțiuni din capsula articulară sunt îngroșate pentru consolidare și sunt denumite ligamente intrinseci (capsulare). În plus, există alte ligamente în interiorul sau exteriorul capsulei articulare care joacă un rol specific în limitarea diferitelor tipuri de mișcări. Acestea sunt cunoscute sub numele de ligamente extrinseci (accesorii).
Funcție
Varietatea mișcărilor corpului este dependentă de forma și aspectul suprafețelor osoase articulare și a ligamentelor. În unele articulații, oasele reprezintă cel mai important factor. La articularea cotului, ulna formează suprafața inferioară a articulației și are o formă de cârlig care permite doar mișcări simple, anterioare și posterioare.
La acest nivel, ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea și un ligament special (ligamentul anular), înconjoară capul radiusului (osul extern al antebrațului), legându-1 de ulnă și permițând, în același timp, mișcarea de rotație.
La articulația genunchiului, totuși, foma oaselor nu opune rezistență la mișcările articulare. Astfel, deși genunchiul este articulație în balama, mișcările sunt controlate printr-un tip special de ligamente (ligamente încrucișate), ca previn deplasarea posterioară a articulației și stabilizeaza articulară în ortostatism.
Mușchii acționează grupat la nivel articulațiilor, unii prin contracție și alții prin relaxare, permițând mișcările oaselor. Ligamentele funcționează în concordanță cu acești mușchi, prevenind mișcări în amplitudini excesive. Ligamentele nu sunt capabile de contracție, fiind o structură statică și pasivă. Ele pot fi întinse de către mișcările articulațiilor și devin din ce în mai tensionate, până ce mișcarea nu mai este posibilă. Există ligamente inserate între două porțiuni ale aceluiași os, nefiind afectate de mișcări. Ele protejează și mențin poziția unor structuri importante, vasele sanguine și nervii.