Fiecare segment al scheletului îndeplinește o funcție particulară. Craniul protejează creierul și, de asemenea, ochii și urechile. Din cele 29 de oase ale craniului, 14 formează structura masivului facial. O privire asupra craniului arată cum structurile vulnerable ale feței sunt protejate de aceste oase. Cavitățile orbitale care se găsesc sub frunte adăpostesc mecanismele complexe și delicate ale ochiului. La fel mucoasa olfactiva este adăpostită profund în cavitatea nazală în maxilarul superior.
Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau maxilarul inferior. Fiind mobilă, mandibula reprezintă un instrument ideal de strivire a hranei atunci cand, prin intermediul dinților, intră în contact cu maxilarul. Când vedem oasele faciale acoperite cu mușchi, nervi și piele, este greu de observat cât de eficiente sunt forma și dispunerea lor. Un alt exemplu de structură adaptată este acela ca zona facială este mai solidă în jurul ochilor și al nasului pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior, sub craniu, fie în sus.
Coloana vertebrală este formată dintr-un lanț de oase mici denumite vertebre și formează axul central al scheletului. Este deosebit de solidă, dar, deoarece este o tijă formată din segmente mici, în loc să fie un os unic, este, de asemenea, foarte flexibilă. Acest lucru ne face capabili să ne aplecăm înainte și să ne atingem degetele de la picioare, dar și să ne menținem poziția ortostatică. Vertebrele protejează, de asemenea, măduva spinării, dispusă în canalul vertebral. Extremitatea inferioară coloanei vertebrale este denumită cocci. La unele animale, cum ar fi câinii, pisicile, este mult mai lung și formeaz coada.